Cum arată o zi din viața unui psihoterapeut?
E ora 7.45am și am pornit spre muncă. Am de condus mai bine de o oră. Asta dacă nu cumva bate prea tare vântul și autoritățile decid să închidă Humber Bridge. Asta ar însemna un ocol care adaugă 45 min. pe sens.
Afară plouă de rupe. Așa ca fug repede din mașină către poarta de acces. Scot cardul de securitate și… Gata. I’m in.
Astăzi am:
- 5 ședințe de psihoterapie de o oră
- 4 evaluări psihologice de 30 min.
- 1 ședință cu echipa – 15 min.
- raportul săptămânal de supervizare de scris (adică ce fac eu în ședințe, cât mai detaliat)
- raport de audit clinic lunar (cum folosesc în munca mea strategii validate științific și protocoale de intervenție specifice)
- 12 emailuri de citit și/sau răspuns (am scăpat ușor azi
)
Așa începe ziua mea ca psihoterapeut.
Încep cu emailurile – 10 min. Mă ajuta o cafea tare, cu lapte și zgomotul picăturilor care se izbesc de geam.
Un coleg mă întreabă când termin raportul despre modelele psihologice de intervenție în cazul atacurilor de panică. Pfff… Am uitat de asta… 
Selectez 80 de studii de caz. Scriu cele 3 modele. Rog colegul să verifice cu NICE (National Institute for Clinical Excellence), dacă au mai validat și altele între timp.
Păi ce credeai, că facem psihoterapie așa, după cum ne taie pe noi capul?
Nu. Folosim strategii validate. Cele despre care știm că funcționează. Le implementăm și le evaluăm, la rândul nostru. Science-based.
Intru în ședințele 1 la 1 și termin fix la pauza de masă.
Un sandwich, o cafea și fuga la evaluări.
E deja după amiază. Mă apuc de scris.
Când m-am apucat de formarea în psihoterapie, nu mi-a zis nimeni câte hârțogării voi avea de făcut.
Notițe individuale, după fiecare ședință, scrise direct în fișierul electronic al pacienților. (Ulterior, acestea trec prin audit trimestrial, nu cumva să scriem bazaconii pe acolo.) Trimiteri, scrisori către medici. Rapoarte de tot felul. Protocoale de intervenție – de ce am folosit metoda x cu pacientul y. Studii de caz, appraisals – pentru că da, și noi psihoterapeutii avem KPI.
Zici că munca mea de psihoterapeut e o artă, huh?!
Mai am 10 min și plec spre casă. O ultima privire peste email și… Surpriză!
A venit timpul pentru cursul anual de safeguarding (9 ore). Plus încă 2 cursuri pe tema evaluării riscului de suicid prin metode noi.
Am 2 săptămâni sa le termin.
Cât din timpul meu ca psihoterapeut e dedicat ședințelor de psihoterapie?
O parte.
În restul timpului – învăț, scriu, citesc. Îmi analizez munca și caut să o îmbunătățesc. Particip în cercetări calitative, predau.
Sunt într-un proces continuu, în care devin cea mai bună versiune de psihoterapeut care pot să fiu. De 14 ani.
Vorba unora. Să fii psihoterapeut nu-i o meserie, le iei banii oamenilor degeaba. 
Te la să vezi și tu dacă e chiar așa.
Cu gând bun, psihologul tău
Sursă imagini: pexels.com
