Atacurile de panică sunt episoade de frică anxietate și intensă. Dezvoltarea unei tulburări de panică înseamnă că atacurile de panică se produc în mod neașteptat. De obicei, ele provoacă un nivel ridicat de suferință psihologică.
În acest articol îți explic cum se întâmplă atacurile de panică. Astfel vei înțelege clar în ce constă și la ce te poți aștepta când te confruntați cu un atac de panică.
Un lucru curios: atacurile de panică par să aibă legătură cu realitatea în care trăim. Ele se întâmplă de nicăieri și sunt atât de intense, încât ne simțim copleșiți.
Te întrebi de ce apar atacurile de panică?
Nu există un singur motiv anume din care apar atacurile de panică. Cauza este, de fapt, o combinație din mai multe motive. Cele mai comune sunt:
- Fiziologia individuală
- Personalitatea
- Evenimente traumatice sau stresante din trecut
- Condiții medicale
- Dificultăți de sănătate mintală
- Stres excesiv (somn prea mult sau insuficient, anxietate, probleme financiare, examene, interviuri etc.)
- Probleme de relaționare (dispute cu alte persoane, conflict general cu partenerul/a de viață)
- Oboseală extremă, epuizare
- Evenimente din viață (zile de naștere, nunți, schimbarea jobului sau da locuinței).
Lucrul care pune adesea scena este experiența de stres a unei persoane. Mulți dintre clienții cu care am lucrat își amintesc că primul lor episod de panică a avut loc imediat după un eveniment sau o perioadă stresantă din viața lor: o tranziție de viață, o pierdere, o relație complicată, abuz sau un episod traumatic. Când oamenii au o probabilitate mai mare de a fi expuși și de a experimenta stres și răspunsul la stres, trecerea prin acest tip de experiență poate face mai probabil un atac de panică. Răspunsul lor fizic, emoțional și cognitiv la evenimentele adverse răspunde la ceva care le amenință siguranța și bunăstarea.
Două tipuri de declanșatoare (triggeri) în atacurile de panică
Atacurile de panică sunt declanșate de ceva. Poate fi prin stimuli interni sau externi care sunt percepuți ca amenințători.
Iată câteva exemple de declanșatori externi:
- situații în care te simți îngrijorat sau speriat
- anumite locuri
- sunete specifice sau intense
- atingerea unor suprafețe sau texturi specifice
- modul în care miros unele lucruri
- anumite gusturi sau arome
- un grup mai mare de oameni sau anumite persoane
- întunericul sau lumina intensă
Declanșatorii interni sunt experiențe interioare unice și personale, cum ar fi:
- gândurile
- imaginile mentale
- amintirile
- senzațiile corporale
- visele
- halucinațiile
Unii declanșatori (atât interne, cât și externe) pot fi evenimente sau senzații obișnuite. Ceea ce le transformă în declanșatori este modul în care îi interpretezi, într-un fel sau altul, ca fiind amenințători.
Amintește-ți când ai simțit o presiune asupra pieptului sau inima ți-a bătut mai repede. De câte ori te-ai gândit: „Ce e în neregulă cu mine?” și ai privit cu îngrijorare sau frică la ceea ce ți se întâmplă.
Mintea noastră nu poate face diferența între pericolul real sau unul perceput. Este suficient să credem că ceva ne amenință. Acest lucru poate duce automat la stări de anxietate.
La scurt timp după acel episod, s-ar putea să observi unele schimbări fizice în corpul tău, cum ar fi respirația accelerată, transpirația, abdomen încordat sau bătăi mai rapide ale inimii.
În cazul unor oameni, odată ce îi convingi că amenințarea nu este una reală, toate aceste semne de anxietate dispar în curând, de la sine.
Pe alții însă îi influențează îngrijorarea și valul copleșitor de gânduri ce apar. Ce crezi că se întâmplă dacă, înainte ca aceste senzații de răspuns la stres să dispară, începi să te gândești și să te îngrijorezi despre ce se va întâmpla? Sau începe să-ți fie rușine? Oare aceste gânduri, alături de temerile tale și anxietatea pe care deja le simți nu vor continua să crească? Ba da, vor continua. Pentru că mintea ta crede că există ceva care te pune în pericol.
Este ușor de înțeles că spirala îngrijorării produce o val de anxietate care crește continuu.
Îmi amintesc de J., unul dintre clienții mei, care se lupta cu panica mai bine de 15 ani. De fiecare dată când devenea anxios, îngrijorat sau stresat, începea să simtă răspunsul la stres prin diverse senzații ale corpului. Acela a fost momentul în care se gândea că va avea un atac de cord sau că ar putea leșina. Anxietatea lui față de senzațiile corpului creștea, ceea ce făcea senzațiile mai puternice. Ceea ce urma să-i sporească teama și așa mai departe. Îți imaginezi unde ducea acea situație. Desigur, J. ajungea la atacuri de panică.
După furtună
Atacurile de panică nu durează mult. Sunt groaznice, dar realitatea este că noi credem că durează mai mult decât sunt de fapt.
Corpul începe un proces de calmare revenire la o stare mai relaxată. Ca urmare, au loc anumite modificări fiziologice:
- ritmul cardiac se liniștește
- respirația încetinește
- temperatura corpului scade
- mușchii încep să se relaxeze
- fluxul gândurilor încetinește
Dar toate acestea nu se întâmplă la fel de repede cum au început atacurile de panică. Sistemele fiziologice implicate nu revin imediat la normal.
Întorcându-ne în trecut, dacă un animal sălbatic venea și apoi pleca, oamenii mai aveau nevoie să mai rămână concentrați în cazul în care se va întoarce. Rămâneau în alertă.
Trecerea la o stare relaxată se întâmplă lent. S-ar putea să te simți în continuare în alertă
pentru ceva timp după episod, dar intensitatea este mult mai mică și tinde să scadă treptat.
Sper că acest articol te-a ajutat să înțelegi mai bine ce se întâmplă în timpul unor atacuri de panică.
Dacă te lupți cu panica, sunt aici și te pot ajuta.
Cu gând bun, psihologul tău
Sursă imagini: pexels.com
